Iata ce epistola sugestiva am primit astazi de la un amic! Se pare ca in
felul lor diferit de a fii, mai exista si apel la constiinta a carei esenta
ne este transmisa sugestiv in aceasta zi de Sarbatoare, 8 Martie , menita poate
sa-i determine pe consortii nostri sa-si faca acest bilant al
insemnatatii noastre.. Si pentru ca este primavara, anotimpul
infloririlor, va doresc tuturora tinerete vesnica si multa dragoste!
La Multi Ani!
Manuela Barbuica
Mai întâi ne sunt mame. Se chinuiesc sã ne poarte în pântece şi sã ne
dea viatã. Nu de putine ori, pretul plãtit este propria lor viatã. Alt
chin, sã ne creascã şi sã ne învete cum sã ne purtãm prin lume. Drumul
le este presãrat cu suferintã, lacrimi şi renuntãri. Noptile de veghe le
sapã primele riduri. O zecime de Celsius peste treizeci şi şapte" le
aruncã în spaimã şi le macinã liniştea. Primul zâmbet, primul pas sau
primul cuvânt pe care îl rostim este rãsplata tineretii ofilite. Altã
rãsplatã, o literã bine caligrafiatã sau poate vreun premiu la şcoalã.
Apoi, încep de-a dreptul sã ne agaseze cu grjile şi cu sfaturile şi le
repezim atotştiutori. Când pãrãsim casa pãrinteascã, uitãm de ele cu
sãptãmânile, cu lunile sau cu anii. O facem, de regulã, atunci când ne
legãm via?a de o alta.
Vine vremea şi ne devin iubite... Ce nu le promitem? Cerul cu stelele",
vorba poetului. Apãrem eleganti, fermecãtori, sensibili şi devotati.
Personaje fãrã directã legãturã cu adevãrata noastrã fire, ci doar
creatii ale tornadelor hormonale. Unele dintre ele au noroc sau ghinion
şi ne cred.
Acestea ne devin sotii. Zicem cã le iubim. Ne fac din neisprãviti tati,
mândri capi de familie. Sforãim liniştiti atunci când ele retrãiesc
calvarul prin care pruncii noştri devin oameni. Altfel, cu noi suntem
grijulii. Spãimoşi, neînteleşi, ipohondri şi geloşi dacã trecem în urma
copiilor. Cu berea în bot, cu ochii pe meciul de la televizor, nu auzim
nimic din zgomotele unei case în care se gãteşte, se face curat, se
ceartã copii, se spalã rufe şi ni se calcã pantaloni. Asta dacã sunt
norocoase. Dacã nu, suntem direct pe stadioane, la pescuit, la şprit cu
bãietii sau chiar la amantã. Amanta, tot femeie şi ea, doar cã alta".
Ne sunt şi colege. Corecte, serioase, punctuale, îngrijite şi
zâmbitoare. Dacã uneori sunt necãjite şi lasã sã se vadã, facem bancuri
nesãrate în spatele lor. În ochii noştri, pantalonul bine mulat le vine
mai bine decât orice realizare profesionalã. Le este teamã sã devinã
mame. În lipsã, riscã sã rãmânã fãrã slujbe. La bancurile noastre cu
dublu sens râd fortat. Altfel, sunt tratate drept acrituri. Cu
mai-marii... o adevãratã echilibristicã a mortii. Cum sã facã sã fie
doar profesional amabile cu şeful", fãrã sã parã emotionate erotic de o
chelie seboreicã şi de o burtã revãrsatã peste curea, dar şi fãrã riscul
de a rãmâne pe drumuri? Cum de ne-or suporta? Poate pentru cã n-au
încotro!
La Multi Ani si sanatate pentru toate!
